Nu am văzut ca femeile din familia mea să se epileze, bunica mea nu prea avea păr pe picioare, căci doar acolo puteam eu să văd :), cred că se datora și vârstei, iar mama este blondă și ca atare nu se observă prea tare și în plus are foarte puțin. Ei, dar nu la fel de norocoasă am fost eu, din păcate. Sunt genul de femeie care are păr peste tot, mai puțin acolo unde trebuie.
Îmi amintesc de prima experiență a îndepărtării părului. A fost pe la 13 ani. Aveam o bluziță albă, fără mâneci, foarte frumoasă, dar evitam să o port pentru că se vedea părul de la subraț. Atunci a decis mama să îmi cumpere o cremă. A trebui să îmi dau un strat gros în zona cu probleme, să stau vreo 30 de minute și apoi să îndepărtez totul cu o spatulă. Destul de chinuitor, dar problema era rezolvată. Mai rămânea și cel de pe picioare. Cum purtam mai mult pantaloni și fuste lungi nu mă deranja prea tare, asta până prin clasa a X-a când mă pune necuratul să mă îmbrac cu o fustă scurtă la liceu. Cum pe picioare nu aveam voie să mă epilez, îmi interzisese mama, am crezut că pot să ascund totul cu niște dresuri negre. Mare greșeală am făcut, căci au observat colegii și am devenit ținta atacurilor lor. Întoarsă acasă am hotărât să folosesc lama de ras indiferent de ce avea să spună stăpâna casei. Deși uneori mă mai tăiam sau mă iritam, am devenit prietena lamei foarte mulți ani, până prin anul doi de facultate când am reușit să îmi achiziționez un aparat de epilare, aparat ce îl bunghisem de foarte mult timp în vitrina unui magazin de electronice și electrocasnice. Pe atunci era ceva mai greu cu magazinele online. Îl am și acum, după mulți ani, dar l-aș pune la naftalină în favoarea metodelor moderne de epilare care cred ca sunt mai puțin dureroase. Deși este dotat cu un dispozitiv de amortizare a durerii, tot îmi mai scapă câte o lacrimă atunci când îl folosesc. Bineînțeles că nu de plăcere ci de durere.
Dar trecut-au anii și tehnologia a avansat, acum există tot felul de aparate, care mai de care mai performante, prețurile variază iar pe internet se găsesc tot felul de oferte și promoții, pe placul și pe buzunarul tuturor.
Făcând un scurt istoric al experiențelor mele de a scăpa de părul nedorit pot concluziona că toate m-au dus la rezultatul dorit, am avut o piele fină, însă pentru foarte puțin timp. Dacă am folosit crema am pierdut foarte mult timp, dacă am folosit lama, părul a crescut mai repede și mai gros, iar dacă am folosit aparul, am vărsat lacrimi de durere. Am uitat de ceară, dar recunosc că această metodă nu am testat-o însă îmi amintesc de poveștile colegelor mele care nu de puține ori ajungeau să se opărească sau să se irite. Experiențe destul de neplăcute, dar acestea au dus până la urmă la inventarea aparatelor de epilare definitivă cunoscută și sub numele de IPL. O adevărată binecuvântare pentru femeile care vor să scape într-un mod relaxant de părul nedorit. Nu am folosit încă nici metoda aceasta, însă niște probleme hormonale apărute după naștere mă cam obligă să o încerc. M-am cam săturat să petrec timpul îndepărtând pilozitatea inestetică de pe corp și față când aș putea să stau mai mult cu familia. Și nu este de neglijat nici îmbunătățirea stării psihice prin îndepărtarea frustrărilor și a inhibițiilor.
Acestea fiind spuse, vă urez spor la epilatul definitiv.
Acest articol este scris pentru SuperBlogSpring 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu