Dragoste la prima vedere

Cadoul perfect... Mmmm, ușor este pentru mine să găsesc cadoul potrivit pentru cei din jurul meu, însă pentru mine e mai greu. Mă hrănesc cu bucuria pe care o văd în ochii celor dragi atunci când reușesc să le ofer ceva frumos fără să am nevoie de o ocazie deosebită. În ceea ce mă privește, mereu îmi zic: nu e momentul acum, lasă că am mai mult timp data viitoare, și tot așa.

Dar nu s-a mai întâmplat lucrul acesta în una din ultimele zile ale iernii. Eram în autobuz, grăbită să ajung să îmi iau copilul de la grădiniță. Mă uitam pierdută pe geam și imaginile treceau cu viteză prin fața mea. Aceleași clădiri mohorâte, oameni grăbiți și dezinteresați, străzi murdare. Din când în când mai oprea în câte o stație și în larma și împingându-se, coborau sau urcau călătorii. Se mai găsea și câte unul care să mai tragă și câte o înjurătură printre dinți. Ajunsesem în centrul orașului. Mai aveam două stații și trebuia să cobor. Deodată, se făcuse liniște în jurul meu, nu mai auzeam nici fâsâitul ușilor, nici larma oamenilor, nici țipete sau înjurături. Privirea îmi era cucerită de el, de paltonul acela frumos din vitrina magazinului aranjată deja de primăvară. Eu rar îmi cumpăr haine și mai mult la insistențele soțului meu, dar de data aceasta.... Dacă nu aș fi fost condiționată de timp aș fi coborât să îl probez. Croiala era minunată, parcă era o rochie Merilyn Monroe, dar cu mâneci și fără decolteu. Culoarea era nemaipomenită. O îmbinare de negru, gri și roșu, nimic nu era mai mult sau mai puțin, ci doar atât cât trebuie. Ciudat, eu care nu eram atât de atentă la detalii, acum, în câteva secunde reținusem mai multe ca oricând.

Mi-am continuat drumul, dar am coborât în stația în care trebuia, mai mult automat căci gândul meu a rămas acolo, la vitrina frumos aranjată în care se afla paltonul meu. Ajunsă acasă i-am împărtășit bucuria descoperirii și soțului meu care nu a ezitat să îmi spună : Ia-ți-l dragă. Bineînțeles, că au mai trecut ceva zile până am reușit să ajung la magazin, dar la primul moment pe care l-am avut liber am și fugit spre el. Am intrat sfioasă în magazin, iar cu privirea căutam paltonul. Îmi era puțin groază de prețul pe care l-ar putea avea căci știam scorurile din magazin dar eram hotărâtă să îl cumpăr. Nu la-m reperat din prima, cum nu mai era nici în vitrină un sentiment de teamă m-a cuprins: Dacă l-a vândut?!! Înainte de a întreba ce și cum mă hotărăsc să dau o raită și să văd celelalte produse. M-am îndreptat spre zona unde stăteau frumos atârnate paltoanele. În spate, timid, chiar ascuns aș putea spune, parcă așteptându-mă pe mine, stătea el, frumosul meu veșmânt. Nu știu dacă am cerut voie să îl probez sau dacă am întrebat unde sunt cabinele de probă, m-am trezit cu el deja pe mine, admirându-mă îndelung în oglinda imensă din fața mea. Era perfect. Croiala mă prindea de minune, iar stofa...stofa era atât de moale și de fină. Eram hotărâtă să îl cumpăr. Pentru prima oară am ales să cumpăr ceva pentru mine fără a mă uita la prețul scris pe etichetă. Ca atare, ajunsă cu el la casă, și întrebată cum plătesc m-am surprins murmurând: Cât costă?! Vânzătoarea s-a uitat nedumerită la mine, mi-a răspuns, iar eu i-am întins cardul. Atât de mulți bani am în portofel doar în ziua în care mă duc la bancă să îmi plătesc rata. Posesoare a unei superbe haine, ies din magazin și îmi venea să strig de bucurie că am reușit să îmi fac eu însămi un cadou perfect, minunat.

Ajunsă acasă mi-am zis că trebuie să îmi creez și un set de bijuterii care să se sorteze. Deși fac bijuterii handmade de câțiva ani, niciodată nu am ceva asortat atunci când am nevoie. Așa că m-am pus pe treabă și câteva ore mai târziu aveam și accesorii dorite. Dar cum voiam să fie păstrate la loc sigur, caut în disperare prin dulapuri o cutie pentru bijuterii. Nimic. Intru repede pe net, și cum știam că cei de la Borealy au lucruri deosebite mă duc direct la ei, și dau peste o frumusețe pe care constat că o pot și  personaliza pictând-o și în plus se și potrivește cu mobila.. O comand iar când am primit-o acasă, frumos împachetată cum doar cei de la Borealy știu să o facă, o desfac, îmi aranjez primele bijuterii create special pentru mine în ea și apoi o pun la loc de cinste, ca să mă pot lăuda la toată lumea cu noile mele achiziții.

Aveam un sentiment de mândrie, de bucurie. Nu îl mai gustasem până atunci dar trebuie să recunosc că îmi plăcea. Eu care destul de greu fac și fotografii la propriile creații de data aceasta nu am rezistat tentației de a împărtăși cu cei din jur bucuria și am și creat un colaj pe care o să vi-l arăt și vouă. A fost pentru prima dată, în special de când sunt mamă, când nu m-am simțit vinovată că mi-am luat ceva doar pentru mine. Nu știu dacă o asemenea experiență voi mai trăi prea curând însă de aceasta mă bucur din plin.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlogSpring2013.