Ultima scrisoare de dragoste...e ca și prima noapte de dragoste. A fost cu foarte mult timp în urmă, aproape că nici nu îmi mai amintesc. Nu, nu am 80 de ani doar că telefonul și calculatorul au pus stăpânire pe mine și e mai ușor să spui te iubesc printr-un mesaj sau printr-un email. Singurele scrisori le-am dedicat actualului meu soț. Încă și acum simt fluturași în stomac când îmi amintesc cu câtă nerăbdare așteptam scrisorile de la el. Era palpitant. Pentru că tot este plecat, am putea relua șirul dedicațiilor făcute pe hârtie, dar mă gândesc că ar ajunge el acasă înaintea lor :).
Acum mă pregătesc să încep scrisoarea mea de dragoste. Nu e pentru soțul meu, lui îi spun direct ce am de spus. Așadar...vă las să descoperiși singuri.
Dragul meu,
Încep prin a-ți cere iertare că te-am lăsat să zaci cam multă vreme în dulapul prăfuit. Îmi este dor de tine și mă frământ că nu te-am mai folosit de foarte mult timp. Mă întreb, oare mă vei mai asculta? Mă vei mai ajuta să îmi aștern ideile pe pânza albă așa cum o făceai înainte? Știu că este doar o singură cale de a afla răspunsul, dar recunosc că încă îmi este teamă.
Prin această scrisoare vreau să îți mulțumesc că mi-ai umplut nopțile albe, și mi-ai însuflețit cu atât de multă iubire pânzele frumos așezate pe șevalet. Îți mai amintești cu câtă atenție mă ascultai atunci când am făcut primul trandafir? Eram nesigură dar tu îmi ghidai cu foarte multă răbdare și dragoste mâna stângace.
Primul tablou pe care l-am pictat împreună cu tine a fost și primul premiat. Eram mândră de ceea ce am reuși amândoi și deși nu ți-am spus niciodată mi-ar fi plăcut să te fi avut lângă mine la vernisaj pentru a le arăta tuturor cine mi-a fost alături. Sunt plină de fericire, că totuși, atunci când am ajuns acasă, în intimitatea camerei mele, am avut curajul să te strâng în brațe și să dansez cu tine pe o simfonie a culorilor. Relația noastră e sfântă, unică și secretă. Chiar dacă ai m-ai îmbătrânit, te-ai mai tocit chiar și rupt uneori nu pot să mă despart de tine. Te iubesc, ești sacru, ești magic îmi dai încredere că ceea ce fac e frumos și apreciat. Nu m-ai certat niciodată, nu m-ai criticat, nu ai fost ranchiunos. Singurele tale nemulțumiri se manifestau prin desprinderea a câte unui fir de păr care mai apoi alerga amețit de aburii diluantului pe pânză.
Modul în care te unduiai în mâna mea, mișcările senzuale cu care alunecai plin de culoare pe pânză îmi redau și acum zâmbetul pe chip. Era momentul nostru, lumea noastră în care avea acces doar cei care aveau cheia secretă, creația.
Tu ai știut să îmi alini sufletul ori de câte ori era îndurerat, ai știut să suferi, să speri și să te bucuri alături de mine. Îți mulțumesc dragul meu și îți promit că în foarte scurt timp te voi scoate la lumină, te voi reînvia și vom dansa din nou dansul secret al imaginației.
Penelul meu special, nu aștept să îmi răspunzi, sper doar că mi-ai rămas la fel de credincios iar la momentul potrivit îmi vei arăta asta. Nu îți trimit un pupic, însă îți promit că îți voi roade coada cu tot atât de multă îndârjire ca în momentele de concentrare maximă, din trecut.
artista ta specială.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlogSpring2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu