joi, 28 martie 2013

Poșeta...sau personalitatea femeii

Cerei unei femei să îți vorbească despre rochițe, cosmetice, pantofi sau poșete și ai toate șansele să nu mai poți spune nimic timp de vreo câteva ore?!!...Nuuuuuuuuuuuu. Timp de vreo câteva zile. Reeija, regina poșetelor, m-a invitat să vorbesc despre geanta mea preferată. Așa că pregătiți-vă.

reeija
Ei bine nu mă pot decide la o singură geantă. Nu că aș avea prea multe, dar am două preferate și săracele cred că s-au cam săturat de mine, însă eu de ele nu. Prima, este una maaaare. Elegantă, dar maaaaaaare. Cred că este cea mai studioasă poșetă din lume. Știe literatură și gramatică mai ceva ca un elev de clasa a 8-a ce se pregătește de examen. Și la câte pixuri și hârtie cară zilnic mi-e să nu se apuce să scrie în locul meu la SuperBlog. Cam chinuită săraca. Și cum nu e suficientă tortura la care este supusă, mai primește cu destul de mult stoicism și telefoanele, portofelul, rujul, parfumul, șervețele și câte și mai câte. Cred că mai ușor ar fi să spun ce nu am în ea decât ce am. Trebuie să fiu pregătită mereu să fac față oricărei situații. De vreo două ori mi-a atras atenția că nu prea îi place tratamentul. Și-a desfăcut căptușeala, și-a stricat fermoarul, doar, doar să o mai las să se liniștească. Dar eu, nu și nu. Am doftoricito cum m-am priceput eu mai bine și iar am pus-o la treabă. Ce să îi fac dacă este practică. A, nu v-am mai spus că a cărat și scutecele, hăinuțe, fructele pentru copii, sticle cu apă. Uneori a făcut-o și pe seiful. Cu fermoarul tras și clăpița deasupra de multe ori a ascuns cadourile și surprizele pregătite celor dragi. De ce? E simplu. Sunt singura femeie din familie, și cum regula este ca bărbatul să nu umble în poșeta unei doamne, nici  soțul și nici cei doi năzdrăvani nu își bagă nasul. Adevărul este că mi-am pus soțul odată să îmi aducă ceva din ea și a spus că data viitoare preferă să spele vasele decât să mai facă asta. Asta este poșeta mea ce spune că pot înfrunta fără probleme orice situație, că sunt o femeie puternică și independentă.

Ei cea de a doua este extrema: mică, draguță, lucrată și sculptată manual. A fost achiziționată de la un târg de meșteri populari. Era cam scumpuță, m-am tocmit puțin, dar și-a meritat fiecare bănuț dat. Deși are vreo 4 ani, arată ca nouă și a fost și ea destul de foită. E mică dar totodată încăpătoare. Ea știe foarte bine drumul spre piață, parcuri și locurile de distracție. Nu a ratat nici o vacanță. Știe să se agațe bine de gâtul meu, căci o port gen geanta poștaș și îmi oferă tot ce am nevoie atunci când trebuie: s-a murdărit copilul, scoatem șervețelul, vrea ceva dulce căutăm ciocolățica, facem cumpărături, apare și sacoșa. Și mai e loc și pentru gelul dezinfectant și altele. Fiecare geantă mai cară și micile mele secrete și știu să fie discrete. Buzunarele și compartimentele lor ascunse  maschează bine totul.

Sperând că vine primăvara, mi-am comandat o pereche de balerini. Și cum visez că voi intra în posesia unei minunății de la Reeija, deja am pus ochii pe o bijuterie de geantă ce se potrivește perfect cu ei. Nu mai rămâne decât să își facă milă de noi soarele și să ne încălzească pentru a putea etala frumusețile.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlogSpring2013.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu